Sunt multe pãreri conform cãrora activitãtile de „nisã“ sunt cele mai avantajoase – concurenta este redusã, comenzile sunt în general constante si sigure etc. Acest lucru nu este însã neapãrat adevãrat. Desi transportul de mãrfuri vrac este cât se poate de specializat, concurenta este destul de sustinutã. Dealerii de silozuri, desi nu foarte multi în România, sunt într-o luptã, nu întotdeauna beneficã. La aceastã stare de fapt s-a ajuns din cauza numãrului relativ mic de unitãti noi vândute dar si a pietei autohtone aflatã în cãutare de solutii cât mai ieftine, fãrã a tine de multe ori cont de calitate. Vehiculele vechi si foarte vechi sunt în continuare majoritare pe acest segment, iar transportatorii „trag de ele“ pânã ajung fiare vechi. Importul de vehicule uzate (de multe ori extrem de uzate) este preferat de multi transportatori. Lipsa controlului în ceea ce priveste detinerea de cãtre utilizatori a autorizatiilor de functionare eliberate de cãtre ISCIR (Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat) contribuie la importul „vechiturilor“. Si totusi, faptul cã în timpul transportului recipientul nu este sub presiune si nici nu este vorba de mãrfuri periculoase nu înseamnã cã nu existã riscuri.
Piata are însã, în general, tendinta de a se autoregla – încet, încet, iar cei care respectã anumite standarde de calitate vor avea de câstigat.

Cimentul este majoritar

Aceste vehicule au apãrut din necesitatea de a transporta marfã vrac. Sunt câteva materiale care se preteazã acestui tip de transport si în functie de acestea au apãrut si diferitele tipuri de silozuri. Primul tip ca si rãspândire este cimentul si produsele afiliate acestuia (filer, cenusã, var). Urmeazã polipropilena, polietilena, granulele pentru industria chimicã, dupã care ar fi fãina, zahãrul si hrana pentru animale.
De la material la material, silozurile sunt complet diferite. Ca si imagine exterioarã, ele aratã aproape la fel, dar se diferentiazã din punctul de vedere al tratãrii interioare, compartimentarea este alta, modul de descãrcare si compresorul, în sine, sunt elemente diferite în functie de marfa transportatã.
Principalul motiv care determinã diferentele este densitatea materialului. În plus, la materialele de constructii nu ai nevoie de tratare specialã a interiorului. Dar, dacã este vorba despre produse alimentare, este necesarã tratarea specialã, descãrcarea alimentarã, utilizarea supapelor albe etc.
Este un lucru firesc, având în vedere faptul cã sectorul constructiilor este unul dintre cele mai dinamice din tara noastrã. În cazul celorlalte tipuri de mãrfuri, producãtorii preferã sã foloseascã propriile mijloace de transport. Producãtorii de fãinã sau marile ferme crescãtoare de animale, încet dar sigur, au trecut la achizitionarea unor vehicule noi pentru a-si acoperi nevoile de transport, profitând de fondurile SAPARD.
Firme destul de mari în domeniul panificatiei si morãritului se orienteazã acum cãtre silozurile de capacitãti mari cum ar fi cele de 60 mc pentru transport fãinã. De asemenea se inregistreazã o crestere substantialã pe piata transportului de hranã de animale datoritã fondurilor SAPARD. Unitãtile avicole mari au inceput sa achizitioneze mijloace de transport conform normelor UE.

Economia second-hand

Pentru a primi avizul ISCIR, silozurile cumpãrate la mâna a doua trebuie sã treacã un program de examinãri, verificãri si încercãri pentru a se vedea starea tehnicã în care se aflã la momentul respectiv si posibilitatea de functionare pe viitor în conditii de sigurantã.
„Sunt verificãri complexe, se fac de cãtre firme autorizate pentru acest gen de lucrãri. Este vorba de verificãri de suduri, de starea materialului… Sunt societãti autorizate de ISCIR pentru acest gen de lucrãri si împreunã cu laboratoare autorizate pentru încercãri distructive si nedestructive verificã starea tehnicã. Acest lucru implicã costuri care sunt sustinute de detinãtor“, a spus Gheorghe Ciocoiu. Pretul pentru un vehicul uzat poate ajunge la un sfert fatã de unul nou. În schimb, probele necesare pentru avizul ISCIR si eventualele defectiuni pot aduce costuri aditionale semnificative. De aceea unii aleg varianta mai ieftinã si mai riscantã – pur si simplu evitã ISCIR-ul.
„Pânã la 1 iulie anul trecut, aveam controlul prin faptul cã eliberam avizele tehnice de import sau dovezile de acceptare, si astfel silozurile erau înregistrate automat în baza noastrã de date. De la 1 iulie 2005, am fost obligati sã renuntãm la acest mod de lucru considerat o barierã în calea comertului. În momentul de fatã avem, lunar, comunicãri de la vamã. În general, din ce am dat ca pondere de avize de import pe o perioadã de un an, cred cã 50% au fost second-hand“, a explicat inspectorul ISCIR.
Practic, acum nimeni nu are atributie de control asupra avizelor ISCIR.
„Noi ne sesizãm doar la reclamatii. Scopul ISCIR nu este sã ne transformãm într-un corp de control. Este obligatia utilizatorului sã stie ce trebuie sã facã pentru a functiona în sigurantã“, a completat Gheorghe Ciocoiu.

Inconstienta si economie

Inconstienta si dorinta de a scãpa cât mai ieftin posibil poate reprezenta un pericol, chiar si în cazul transportului în silozuri. Folosirea unor vehicule foarte vechi sau a unora reparate în conditii improprii poate provoca victime.
Explozia unui silozului în timpul descãrcãrii a adus cu sine urmãri, doi oameni au fost rãniti din cauza unei reparatii neglijente, realizatã fãrã avizul ISCIR.
„Toti utilizatorii de asemenea vehicule trebuie sã primeascã autorizarea ISCIR. Pentru autorizare trebuie sã prezinte documente tehnice privind recipientul respectiv. Inspectorul desemnat de la inspectia teritorialã analizeazã documentatia, face probele si încercãrile conform prescriptiei tehnice si dã sau nu autorizarea de functionare pentru cisterna respectivã“, a explicat Gheorghe Ciocoiu, inspector ISCIR.
De cele mai multe ori este vorba despre o revizie interioarã/exterioarã în cadrul cãreia se verificã starea tehnicã a sudurilor si a tuturor instalatiilor. Dacã are mai putin de doi ani de la data fabricãrii nu se mai repetã încercarea de presiune hidraulicã.
Costurile nu sunt prea mari pentru obtinerea avizului ISCIR. Pentru un recipient de volum mediu se plãtesc pânã în 400 RON pentru autorizarea de functionare, iar revizia interioarã se face la 4 ani si încercarea de presiune la 8 ani. Costurile pentru reviziile de 4 si 8 ani sunt mai mici.