Participăm de asemenea, ca reprezentant oficial al firmei EMPL din Austria, la diferite proiecte de achiziţie si montare a unor autospeciale de stins incendii.
Infiinţata si prezentă pe piata romaneasca inca din 1985 sale, firma InterCamion a cucerit, după numai 1 an, poziţia de lider de piaţă in domeniul remorcilor si a semiremorcilor. Acest lucru a fost posibil atat printr-o activitate profesionista de vânzare si distribuţie, cat si prin organizarea, încă de la început, a unei reţele de service, a unui sistem de aftersales si a asigurarii tuturor pieselor de schimb.
Grupul InterCamion a acumulat o experienţă extinsă pe piaţa transporturilor, deţinând de-alungul timpului, in România, companii ce acţionează in domeniul carosarii, service-ului pentru (semi)remorci, vânzării de vehicule si transferului de soferi.
Prin autospecialele sale, InterCamion oferă servicii de recuperare si tractare/remorcare pentru vehicule grele.
In cadrul activităţii de recuperare, autospecialele readuc vehicule răsturnate in poziţie verticală, readuc la sosea vehicule iesite in afara carosabilului si ajută, cu cele 2 macarale montate pe fiecare masină, la descărcarea mărfii dintr-un vehicul avariat. Sarcina maximă la recuperare: 40 tone;
In cadrul activităţii de remorcare/tractare: autospecialele tracteaza orice vehicul rămas in pană sau avariat. Sarcina maximă la remorcare: 100 tone greutate totală.

Dezvoltarea diferitelor sectoare economice a determinat, asa cum era de asteptat, o specializare în rândul transportatorilor, iar atunci când este vorba despre substante sub formã de pulberi, specializarea este totalã. În România, acest gen de transporturi a intrat într-un proces de modernizare, în paralel cu dezvoltarea pietei, ca urmare a cresterii cantitãtii de mãrfuri transportate. Existã însã si probleme...
Sunt multe pãreri conform cãrora activitãtile de „nisã“ sunt cele mai
avantajoase – concurenta este redusã, comenzile sunt în general
constante si sigure etc. Acest lucru nu este însã neapãrat adevãrat.
Desi transportul de mãrfuri vrac este cât se poate de specializat,
concurenta este destul de sustinutã. Dealerii de silozuri, desi nu
foarte multi în România, sunt într-o luptã, nu întotdeauna beneficã. La
aceastã stare de fapt s-a ajuns din cauza numãrului relativ mic de
unitãti noi vândute dar si a pietei autohtone aflatã în cãutare de
solutii cât mai ieftine, fãrã a tine de multe ori cont de calitate.
Vehiculele vechi si foarte vechi sunt în continuare majoritare pe acest
segment, iar transportatorii „trag de ele“ pânã ajung fiare vechi.
Importul de vehicule uzate (de multe ori extrem de uzate) este preferat
de multi transportatori. Lipsa controlului în ceea ce priveste
detinerea de cãtre utilizatori a autorizatiilor de functionare
eliberate de cãtre ISCIR (Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor,
Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat) contribuie la
importul „vechiturilor“. Si totusi, faptul cã în timpul transportului
recipientul nu este sub presiune si nici nu este vorba de mãrfuri
periculoase nu înseamnã cã nu existã riscuri.
Piata are însã, în general, tendinta de a se autoregla – încet, încet,
iar cei care respectã anumite standarde de calitate vor avea de
câstigat.

Cimentul este majoritar
Aceste vehicule au apãrut din necesitatea de a transporta marfã vrac.
Sunt câteva materiale care se preteazã acestui tip de transport si în
functie de acestea au apãrut si diferitele tipuri de silozuri. Primul
tip ca si rãspândire este cimentul si produsele afiliate acestuia
(filer, cenusã, var). Urmeazã polipropilena, polietilena, granulele
pentru industria chimicã, dupã care ar fi fãina, zahãrul si hrana
pentru animale.
De la material la material, silozurile sunt complet diferite. Ca si
imagine exterioarã, ele aratã aproape la fel, dar se diferentiazã din
punctul de vedere al tratãrii interioare, compartimentarea este alta,
modul de descãrcare si compresorul, în sine, sunt elemente diferite în
functie de marfa transportatã.
Principalul motiv care determinã diferentele este densitatea
materialului. În plus, la materialele de constructii nu ai nevoie de
tratare specialã a interiorului. Dar, dacã este vorba despre produse
alimentare, este necesarã tratarea specialã, descãrcarea alimentarã,
utilizarea supapelor albe etc.
Este un lucru firesc, având în vedere faptul cã sectorul constructiilor
este unul dintre cele mai dinamice din tara noastrã. În cazul
celorlalte tipuri de mãrfuri, producãtorii preferã sã foloseascã
propriile mijloace de transport. Producãtorii de fãinã sau marile ferme
crescãtoare de animale, încet dar sigur, au trecut la achizitionarea
unor vehicule noi pentru a-si acoperi nevoile de transport, profitând
de fondurile SAPARD.
Firme destul de mari în domeniul panificatiei si morãritului se
orienteazã acum cãtre silozurile de capacitãti mari cum ar fi cele de
60 mc pentru transport fãinã. De asemenea se inregistreazã o crestere
substantialã pe piata transportului de hranã de animale datoritã
fondurilor SAPARD. Unitãtile avicole mari au inceput sa achizitioneze
mijloace de transport conform normelor UE.

Dezvoltarea diferitelor sectoare economice a determinat, asa cum era de asteptat, o specializare în rândul transportatorilor, iar atunci când este vorba despre substante sub formã de pulberi, specializarea este totalã. În România, acest gen de transporturi a intrat într-un proces de modernizare, în paralel cu dezvoltarea pietei, ca urmare a cresterii cantitãtii de mãrfuri transportate. Existã însã si probleme...
Sunt multe pãreri conform cãrora activitãtile de „nisã“ sunt cele mai
avantajoase – concurenta este redusã, comenzile sunt în general
constante si sigure etc. Acest lucru nu este însã neapãrat adevãrat.
Desi transportul de mãrfuri vrac este cât se poate de specializat,
concurenta este destul de sustinutã. Dealerii de silozuri, desi nu
foarte multi în România, sunt într-o luptã, nu întotdeauna beneficã. La
aceastã stare de fapt s-a ajuns din cauza numãrului relativ mic de
unitãti noi vândute dar si a pietei autohtone aflatã în cãutare de
solutii cât mai ieftine, fãrã a tine de multe ori cont de calitate.
Vehiculele vechi si foarte vechi sunt în continuare majoritare pe acest
segment, iar transportatorii „trag de ele“ pânã ajung fiare vechi.
Importul de vehicule uzate (de multe ori extrem de uzate) este preferat
de multi transportatori. Lipsa controlului în ceea ce priveste
detinerea de cãtre utilizatori a autorizatiilor de functionare
eliberate de cãtre ISCIR (Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor,
Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat) contribuie la
importul „vechiturilor“. Si totusi, faptul cã în timpul transportului
recipientul nu este sub presiune si nici nu este vorba de mãrfuri
periculoase nu înseamnã cã nu existã riscuri.
Piata are însã, în general, tendinta de a se autoregla – încet, încet,
iar cei care respectã anumite standarde de calitate vor avea de
câstigat.

Cimentul este majoritar
Aceste vehicule au apãrut din necesitatea de a transporta marfã vrac.
Sunt câteva materiale care se preteazã acestui tip de transport si în
functie de acestea au apãrut si diferitele tipuri de silozuri. Primul
tip ca si rãspândire este cimentul si produsele afiliate acestuia
(filer, cenusã, var). Urmeazã polipropilena, polietilena, granulele
pentru industria chimicã, dupã care ar fi fãina, zahãrul si hrana
pentru animale.
De la material la material, silozurile sunt complet diferite. Ca si
imagine exterioarã, ele aratã aproape la fel, dar se diferentiazã din
punctul de vedere al tratãrii interioare, compartimentarea este alta,
modul de descãrcare si compresorul, în sine, sunt elemente diferite în
functie de marfa transportatã.
Principalul motiv care determinã diferentele este densitatea
materialului. În plus, la materialele de constructii nu ai nevoie de
tratare specialã a interiorului. Dar, dacã este vorba despre produse
alimentare, este necesarã tratarea specialã, descãrcarea alimentarã,
utilizarea supapelor albe etc.
Este un lucru firesc, având în vedere faptul cã sectorul constructiilor
este unul dintre cele mai dinamice din tara noastrã. În cazul
celorlalte tipuri de mãrfuri, producãtorii preferã sã foloseascã
propriile mijloace de transport. Producãtorii de fãinã sau marile ferme
crescãtoare de animale, încet dar sigur, au trecut la achizitionarea
unor vehicule noi pentru a-si acoperi nevoile de transport, profitând
de fondurile SAPARD.
Firme destul de mari în domeniul panificatiei si morãritului se
orienteazã acum cãtre silozurile de capacitãti mari cum ar fi cele de
60 mc pentru transport fãinã. De asemenea se inregistreazã o crestere
substantialã pe piata transportului de hranã de animale datoritã
fondurilor SAPARD. Unitãtile avicole mari au inceput sa achizitioneze
mijloace de transport conform normelor UE.

Economia second-hand
Pentru a primi avizul ISCIR, silozurile cumpãrate la mâna a doua
trebuie sã treacã un program de examinãri, verificãri si încercãri
pentru a se vedea starea tehnicã în care se aflã la momentul respectiv
si posibilitatea de functionare pe viitor în conditii de sigurantã.
„Sunt verificãri complexe, se fac de cãtre firme autorizate pentru
acest gen de lucrãri. Este vorba de verificãri de suduri, de starea
materialului… Sunt societãti autorizate de ISCIR pentru acest gen de
lucrãri si împreunã cu laboratoare autorizate pentru încercãri
distructive si nedestructive verificã starea tehnicã. Acest lucru
implicã costuri care sunt sustinute de detinãtor“, a spus Gheorghe
Ciocoiu. Pretul pentru un vehicul uzat poate ajunge la un sfert fatã de
unul nou. În schimb, probele necesare pentru avizul ISCIR si
eventualele defectiuni pot aduce costuri aditionale semnificative. De
aceea unii aleg varianta mai ieftinã si mai riscantã – pur si simplu
evitã ISCIR-ul.
„Pânã la 1 iulie anul trecut, aveam controlul prin faptul cã eliberam
avizele tehnice de import sau dovezile de acceptare, si astfel
silozurile erau înregistrate automat în baza noastrã de date. De la 1
iulie 2005, am fost obligati sã renuntãm la acest mod de lucru
considerat o barierã în calea comertului. În momentul de fatã avem,
lunar, comunicãri de la vamã. În general, din ce am dat ca pondere de
avize de import pe o perioadã de un an, cred cã 50% au fost
second-hand“, a explicat inspectorul ISCIR.
Practic, acum nimeni nu are atributie de control asupra avizelor ISCIR.
„Noi ne sesizãm doar la reclamatii. Scopul ISCIR nu este sã ne
transformãm într-un corp de control. Este obligatia utilizatorului sã
stie ce trebuie sã facã pentru a functiona în sigurantã“, a completat
Gheorghe Ciocoiu.

Inconstienta si economie
Inconstienta si dorinta de a scãpa cât mai ieftin posibil poate
reprezenta un pericol, chiar si în cazul transportului în silozuri.
Folosirea unor vehicule foarte vechi sau a unora reparate în conditii
improprii poate provoca victime.
Explozia unui silozului în timpul descãrcãrii a adus cu sine urmãri,
doi oameni au fost rãniti din cauza unei reparatii neglijente,
realizatã fãrã avizul ISCIR.
„Toti utilizatorii de asemenea vehicule trebuie sã primeascã
autorizarea ISCIR. Pentru autorizare trebuie sã prezinte documente
tehnice privind recipientul respectiv. Inspectorul desemnat de la
inspectia teritorialã analizeazã documentatia, face probele si
încercãrile conform prescriptiei tehnice si dã sau nu autorizarea de
functionare pentru cisterna respectivã“, a explicat Gheorghe Ciocoiu,
inspector ISCIR.
De cele mai multe ori este vorba despre o revizie interioarã/exterioarã
în cadrul cãreia se verificã starea tehnicã a sudurilor si a tuturor
instalatiilor. Dacã are mai putin de doi ani de la data fabricãrii nu
se mai repetã încercarea de presiune hidraulicã.
Costurile nu sunt prea mari pentru obtinerea avizului ISCIR. Pentru un
recipient de volum mediu se plãtesc pânã în 400 RON pentru autorizarea
de functionare, iar revizia interioarã se face la 4 ani si încercarea
de presiune la 8 ani. Costurile pentru reviziile de 4 si 8 ani sunt mai
mici.